Am început să recunoaștem că modul în care am transformat mediul înconjurător este adesea în contradicție cu nevoile noastre. Am deschis un dialog despre sănătatea mintală, denunțând atât efectele unei societăți individualiste extreme asupra bunăstării noastre, cât și opțiunea de a ne întoarce la un mod de viață mai comunitar. Pentru că fie observăm, fie ignorăm, fie ne împotrivim, fie facem parte dintr-o posibilă schimbare în această direcție, am dori să începem o conversație despre cum se întâlnesc spațiile noastre interioare cu spațiile interioare ale celorlalți, ce se creează în spațiul intermediar. Dacă ar fi să ne imaginăm evenimentele și întâlnirile ca spații comune care răspund nevoilor sănătății noastre mintale, cum ar arăta acestea? Cum poate un context performativ să mențină în mod constant un spațiu pentru această pluriconversare?